Tipuri de medicamente

Ce efect au medicamentele care v-au fost prescrise?

Scopul principal după un infarct miocardic este prevenirea unui alt eveniment ischemic. În cazul în care funcția de pompare a inimii este redusă după un infarct, al doilea obiectiv este de a o îmbunătăți. Cheia succesului este controlul strict al factorilor de risc, inclusiv tensiunea arterială, colesterolul, diabetul, fumatul și alte comportamente legate de stilul de viață. Tratamentul medicamentos este una dintre pietrele de temelie ale obținerii controlului asupra factorilor de risc.

Anticoagulante

După un atac de cord, este obligatoriu să luați medicamente antiplachetare. Acestea previn formarea de noi cheaguri în arterele coronariene sau într-un stent (un tub introdus într-o arteră blocată pentru a restabili fluxul sanguin). De obicei, se administrează o asociere de două medicamente antiplachetare timp de 12 luni, respectiv aspirină în doză mică (75 până la 100 mg/zi) și un inhibitor P2Y12 (ticagrelor, prasugrel sau clopidogrel). Deoarece funcția principală a medicamentelor antiplachetare este de a inhiba formarea cheagurilor, acestea cresc riscul de sângerare. Însă beneficiile depășesc în mare măsură riscurile. Este extrem de important să nu încetați să luați aceste medicamente, nici măcar o singură zi, cu excepția cazului în care medicul dvs. cardiolog vă recomandă acest lucru. Aspirina este adesea recomandată ca tratament pe tot parcursul vieții. Durata utilizării inhibitorului P2Y12 depinde de riscul unui infarct. Dacă aveți și fibrilație atrială, medicul dvs. cardiolog vă poate prescrie un alt anticoagulant (anticoagulant oral) în locul medicamentelor antiplachetare.

Inhibitori ai pompei de protoni

Dacă aveți un risc crescut de sângerări gastro-intestinale, cardiologul sau medicul de familie vă poate prescrie un inhibitor al pompei de protoni pentru a vă proteja stomacul în perioada în care luați antiplachetar asociat cu anticoagulant.

Medicamente care scad colesterolul

Pentru a încetini progresia aterosclerozei în artere, valorile colesterolului dvs. trebuie reduse cu 50% sau mai mult. Pentru a realiza acest lucru, statinele sunt medicamentele cele mai potrivite. Statinele scad producția de colesterol din ficat, micșorează plăcile de aterom din artere și scad riscul unui alt infarct. Reacțiile adverse posibile includ dureri musculare și valori crescute ale enzimelor hepatice în sânge, dar acestea sunt de obicei inofensive. La știri au apărut relatări negative despre terapia cu statine, dar realitatea este că oprirea tratamentului cu statine mărește considerabil riscul unui alt atac de cord. Dacă valorile colesterolului dvs. sunt foarte mari, cardiologul dvs. poate alege să adauge ezetimib, care inhibă absorbția colesterolului de către intestin, sau o injecție cu un inhibitor PCSK9, care transferă mai mult colesterol din sânge în ficat.

Beta-blocante

Beta-blocantele vă protejează inima de efectele dăunătoare ale adrenalinei. Acestea reduc ritmul cardiac, tensiunea arterială și cantitatea de oxigen folosită de către inimă. Dacă funcția pompei cardiace este redusă, acestea ajută la evitarea deteriorării ulterioare. Dacă ritmul cardiac este redus prea mult, este posibil să aveți o senzație de vertij. Reacțiile adverse suplimentare frecvente includ dureri de cap, mâini și picioare reci, oboseală și tulburări de somn. Beta-blocantele au efecte secundare distincte, așa că adresați-vă cardiologului dvs. pentru a găsi medicamentul potrivit pentru dvs.

Inhibitori ECA și blocante ale receptorilor angiotensinei

Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) reduc producția de angiotensină II, o enzimă care îngustează vasele sanguine, în timp ce blocantele receptorilor angiotensinei (BRA) inhibă funcția acesteia. Aceste efecte ajută vasele să se lărgească și să se relaxeze, îmbunătățind fluxul sanguin și reducând tensiunea arterială. În plus, aceste medicamente îmbunătățesc funcția de pompă a inimii dacă aceasta a fost redusă de infarctul de miocard. Cel mai frecvent efect secundar al inhibitorilor ECA este tusea uscată, care poate determina trecerea la BRA. Dacă aveți deja o tensiune arterială normală, veți avea nevoie de o doză modificată de inhibitor ECA sau BRA.

MRA (Antagoniști ai receptorilor de mineralocorticoizi)

Antagoniștii receptorilor de mineralocorticoizi (MRA), inclusiv spironolactona și eplerenona, trebuie utilizați împreună cu beta-blocantele și inhibitorii ECA dacă funcția pompei cardiace este redusă după un infarct miocardic. MRA sunt diuretice slabe și ajută organismul în eliminarea excesului de lichid. De asemenea, acestea scad tensiunea arterială. Reacțiile adverse posibile ale spironolactonei sunt creșterea concentrației plasmatice a potasiului și ginecomastia (o creștere a dimensiunii sânilor la bărbați). Acesta din urmă trebuie să determine trecerea la eplerenonă, care nu cauzează această reacție adversă.

ESC
EAPC
ACCA
ACNAP